Lemnul-dulce este o plantã din familia leguminoaselor, cunoscut încã de pe vremea egiptenilor. Creşte în tufe cu flori liliachii. În scop medicinal se recolteazã rãdãcinile de culoare galbenã la interior şi dulci la gust. Acestea se folosesc tăiate bucăţi, ca pulbere (pentru infuzii şi macerate) sau ca suc.
In bucatarie se utilizeaza pentru aromatizarea preparatelor din carne, in special a fripturilor la cuptor. Aroma de lemn dulce este asemanatoare cu cea a feniculului, dar considerabil mai puternica. Gustul este dominant dulce, asemanator cu cel al anasonului, dar cu o mica tenta remanenta amaruie si un pic sarata. Daca este mestecat, pare sa devina din ce in ce mai dulce.
Administrarea de lemn-dulce este contraindicata in cazurile de hipertensiune grava, sarcina (poate produce nasterea prematura), boli tumorale in faze foarte avansate, hipotiroidie pronuntata, ciroza avansata, boli biliare aflate in faza acuta. Persoanele care fac tratamente cu medicamente care contin digoxina nu vor lua intern lemn-dulce. Curele cu lemn dulce nu trebuie sa depaseasca o luna fara recomandare medicala.
