Descriere

Mâncarea cu beţişoarele chinezeşti este o adevărată artă. Faceţi cunoştinţă cu tehnicile de a le folosi şi cu principiile de comportament specifice mesei orientale.

  1. Capătul fiecărui beţişor se introduce între degetul mare şi arătător, menţinându-se în poziţie cu ajutorul inelarului şi al degetului mijlociu.
  2. Al doilea beţişor se ţine paralel, cu ajutorul policelui şi al degetului arătător, acesta din urmă având rolul de ghidaj.
  3. Beţigaşul de sus este cel mobil şi ar trebui să se poată mişca nestingherit.
  4. Acum ne rămâne doar să apucăm delicioasele bucate ale bucatoariei asiatice şi să le mâncăm cu poftă.

Majoritatea amatorilor bucatariei orientale stăpânesc arta de a mânca cu beţişoarele. Puţini cunosc însă eticheta asociată aceestui mod tradiţional de a mânca.

Iată câteva indicaţii folositoare:

  • Când nu folosiţi beţişoarele, aşezaţi-le cu partea ascuţită înspre stânga.
  • Nu înfigeţi niciodată beţişoarele în mâncare.
  • Nu folosiţi beţişoarele ca pe nişte proţapuri, pentru a culege bucăţele de mâncare.
  • Când luaţi mâncare dintr-un vas comun, folosiţi celălalt capăt al beţişoarelor (nu pe cel pe care îl puneţi în gură).
  • Nu serviţi altora mâncare cu beţişoarele, niciodată şi sub nici o formă.
  • Nu arătaţi cu beţişoarele nici spre obiecte, nici spre persoane.
  • Chiar şi supele se pot mânca cu beţişoarele. Ele pot fi folosite pentru a consuma partea solidă, apoi zeama se bea direct din bol.
  • Nu ţineţi beşişoarele în pumnul strâns.

Diferenţa dintre chopsticks-urile coreene, chinezeşti şi cele japoneze

În ultimele două decenii, cultura asiatică a câştigat o raspândire foarte largă la nivel global, iar ţările fruntaşe în ceea ce priveşte popularitatea asiatică în întreaga lume sunt China, Japonia și Coreea. Acestea şi-au câştigat popularitatea datorită culturii lor vaste şi a produselor alimentare tradiţionale, însă cel mai mare efect al răspândirii culturii asiatice este reprezentat de utilizarea chopsticks-urilor. Chopsticks-urile, beţişoarele în formă de sticks de dimensiuni egale, sunt folosite în loc de tacâmuri în bucătaria tradiţională a ţărilor din Asia de Est de aproape 6000 de ani.

Indiferent dacă știu cum să le folosească bine sau nu, beţişoarele au devenit ustensile comune în cultura asiatică și în restaurantele din întreaga lume.

Istoria bețișoarelor din Asia este mai îndelungată decât existenţa multor țări, acestea fiind considerate a fi vechi de peste 5000 de ani. Originare din China, au început să se răspândească în Japonia și Coreea prin anul 500 d. Hr. . La început, bețișoarele au fost făcute din copaci, sau bambus şi, inițial, acestea au fost utilizate ca ustensile pentru a lua alimentele gătite dintr-o oală sau de pe foc. Din cauza lipsei de combustibil din acea perioadă, produsele alimentare erau tăiate în porții foarte mici, înainte de a fi fierte, eliminând nevoia de cuțite. În consecință, bețișoarelor au devenit o ustensilă de alegere.

Deşi toată regiunea est-asiatică le foloseşte, beţişoarele prezintă o caracteristică specifică fiecărei ţări, iar în cele ce urmează vom afla câteva elemente foarte interesante legate de aspectele care le diferenţiază.

De obicei, oamenii nu cred că există diferențe între chopsticks-uri, în funcție de ţara de provenienţă, dar dovada este mereu în faţa lor. Dacă suntem atenţi atunci cand mergem în restaurante cu specific asiatic vom observa că beţişoarele diferă între ele atât prin materialul din care sunt confecţionate, cât şi prin dimensiuni.

  • Chopsicks-urile chinezeşti

Chinezii au fost primii oameni care au inventat bețișoarele acum 5000 de ani. Se spune că acestea sunt considerate drept o extensie a degetelor care nu se tem de frigul extrem, sau căldură. Acestea sunt în mare parte realizate din lemn nefinisat și au o formă dreptunghiulară, cu capătul bont. Bețișoarele chinezești sunt lungi și mai groase decât modelele coreene și japoneze.

Lungimea suplimentară a bețișoarelelor chinezești se datorează faptului că mâncarea este servită de obicei pe o platformă rotitoare, numită “lazy Susan”, aşezată în mijlocul mesei, astfel chopsticks-urile  fiind mai lungi  pentru a ajunge mai uşor la produsele alimentare.

  • Chopsicks-urile japoneze

Japonezii au dezvoltat tipuri distincte de chopsticks-uri. Ei au numeroase stiluri de beţişoare utilizate pentru diferite scopuri, inclusiv gătit, servirea de mese specifice. De asemenea, aceştia folosesc o serie de materiale în realizarea beţişoarelor, printre care în ziua de astăzi principalele sunt lemnul și materialele plastice, deoarece textura lemnului face mai ușor de apucat orezul lipicios.

Dar la începuturi chopsticks-urile japoneze au fost confecţionate din os, metal, chiar și fildeș (de obicei acestea erau rezervate pentru evenimente speciale). Beţişoarele japoneze sunt, în general, rotunjite la capete și mai scurte decât modelele din China, dar mai lungi decât modelele coreene. Ele sunt, de asemenea, mai colorate și complicat proiectate.

  • Chopsicks-urile coreene

Chopsticks-urile coreene sunt unice, deoarece acestea sunt realizate din metal, pe când cele japoneze şi chinezeşti sunt făcute din materiale naturale și pot ridica o oarecare dificultate celor care nu le-au mai utilizat înainte. Deoarece metalul poate fi alunecos, aceste betisoare sunt aspre la capete, pentru a diminua această trăsătură. O altă diferență între modele coreene şi celelalte este dată de faptul că acestea nu sunt de aceeași lungime ca și cele utilizate în Japonia și China.

Se spune că acum câteva sute de ani bețișoarele erau făcute din argint pur, astfel încât regele să nu poată fi otrăvit. Argintul trebuia să îşi schimbe culoarea dacă în mâncarea suveranului exista vreo urmă de otravă.

Beţişoarele de metal sunt încă frecvente astăzi deoarece oferă oamenilor sentimentul că mănâncă asemeni regelui, dar în zilele noastre sunt făcute din oțel inoxidabil, în loc de argint. Utilizarea metalului în confecţionarea chopsticks-urilor facilitează curăţarea lor şi le face mai igienice, iar un alt motiv pentru care coreenii folosesc metalul pentru a face bețigașele este că ei folosesc linguri să mănânce orezul. (Corina Stan http://www.saranghanguk.ro/)

 

Informații suplimentare

Greutate 0,5 kg